ȘTIUCĂ

Esox Lucius

CARACTERISTICI FIZICE ALE ȘTIUCII

Aspect

Datorită formei sale de “torpilă”, se deosebește foarte bine de alte specii de pești. Are un corp acoperit cu solzi mici, alungit, subțire, de obicei de nuanțe maslinii sau cenușiu-cafenii (în funcție de apă), cu pete deschise la culoare, asemeni abdomenului sau. 

Este prevăzut cu o înotătoare dorsală și una anală, ambele dispuse aproape de coada, care, la randul ei, este bifurcata, cu lobi egali. Toate înotatoarele sunt pătate iar cele din partea inferioară au, de obicei o nuanță portocalie.  

Forma capului îi oferă o particularitate deosebită: este turtit și se aseamănă cu botul unei rațe. 

Pentru ca este un prădător feroce, știuca dispune de o gură prevăzută cu mulți dinți deosebit de ascuțiți. Până și limba este prevăzută cu dinți, astfel că trebuie manevrată cu atenție. 

Diferența cea mai evidentă dintre masculi și femele ține de dimensiuni, femelele având corpul mai mare. Ambele genuri cresc constant pe parcursul vieții iar maturitatea sexuală o ating aproximativ în jurul vârstei de 3 ani, lucru bine de știut în vederea protejării perpetuării acestei specii.

Inmultire

Știuca se împerechează primăvara și depune icrele atunci când temperatura apei atinge în jur de 9°C (februarie-martie).

Icrele, în număr foarte mare (din care doar aprox 5% supraviețuiesc), se fixează de vegetație și rămân acolo până la stadiul de puiet, când coboară pe substrat. 

HABITATUL ȘTIUCII

Stiuca se găsește în apele dulci stătătoare dar și în raurile cu un curs lin, din zonele temperat continentale ale emisferei nordice. Prefera zonele cu vegetatie bogata din lacuri, iazuri și bălți. 

HRANA STIUCII

Știuca este un prădător de temut atât pentru celelalte specii de pești cât și pentru alte animale din preajma apei (broaște, rațe, vidre, etc.). 

Atacă aproape orice mișcă în apă, motiv pentru care unii pescari sunt de părere că nu contează atât de mult nălucile folosite cât poziționarea acestora în raza de acțiune a știucii.  

Din meniu fac parte roșioara, carasul și bibanul. 

Lucru mai puțin știut este că știuca poate consuma lipitori, crustacee și chiar insecte, motiv pentru care în unele tari știuca se pescuieste “la muscă”. 

COMPORTAMENTUL ȘTIUCII ÎN FUNCTIE DE SEZON ȘI TIP DE APĂ

Știuca este un pește teritorial, lucru care îl face să trăiască în aproximativ aceleași zone toată viața. 

Când vine vorba de vânătoare, știuca are un comportament foarte specific. Are capacitatea de a petrece foarte mult timp aproape inertă, camuflată în vegetație și de a se catapulta brusc asupra prazii, când aceasta se află în apropiere. 

Se hrănește, cu precădere, mai intens, de două ori pe zi, dimineața și seara. 

Știuca își atacă prada din lateral după care o întoarce astfel încât să o poată înghiți cu capul înainte. Când atacă animale mai mari caută să le înece înainte de a le devora. 

Se pare că știucile de dimensiuni mai mici vânează în “haite”, asemenea lupilor, și prin ambuscadă. Un motiv plauzibil ar fi acela că sunt vulnerabile în fața știucilor mai mari. Se știe deja că știucile sunt “canibale” existând năluci care imită cu exactitate aspectul lor.

Știucile de mari dimensiuni “acoperă” teritorii mai mari pe care le survolează în căutarea de bancuri de pești-pradă.   

În privința apei și a condițiilor atmosferice, știucile sunt mai active în ape limpezi, când nu plouă. În zilele însorite vizibilitatea știucii crește astfel poate observa obiectele mișcătoare (în special cele care lucesc sau sunt viu colorate) de la o mai mare distanță. 

Pescuitul la știucă pe perioada verii

Pe perioada verii știuca petrece mai mult timp in apă adâncă unde caută temperaturi mai scăzute și invariabile. 

Pescuitul la știucă pe perioada iernii

Iarna, știuca vânează în preajma malului, în și lângă vegetație.

De regulă, indiferent de anotimp, în zilele însorite se deplasează în zonele cu adâncime mică iar în zilele cu vânt puternic migrează în zone mai îndepărtate de mal. 

Presiunea atmosferică în pescuitul la știucă

Majoritatea peștilor reacționează la diferențele de presiune atmosferică. Știuca  nu face excepție. La presiuni atmosferice scăzute va fi apatică însa va tinde să-și arate “colții” odată cu creșterea presiunii atmosferice. 

 

ECHIPAMENT ȘI TEHNICI DE PESCUIT LA ȘTIUCĂ

Știuca ocupă locuri fruntașe pe lista pescuitului la răpitor. Motivele sunt cât se poate de simple: este un pește agresiv care atacă cu putere și opune o rezistență deosebită, oferind pescarilor un drill de neuitat. 

Lansetele potrivite pentru pescuitul la știucă

Pescuitul la știucă presupune, așadar, o dotare pe măsură. Astfel lansetele recomandate se încadrează în categoria medium, medium heavy și heavy. 

Medium: 7-28g

Medium-Heavy: 10-30g

Heavy: 15 – 50g

Categoria lansetei e dată de 2 factori: greutatea nălucilor și greutatea peștilor. Evident, și acești 2 factori depind de apele pe care pescuim și ce exemplare ascund. 

Ca lungime, lansetele recomandate:

– între 1,9 și  2,1 metri pentru pescuitul din barcă

– între 2,4 și 2,7 metri pentru pescuitul de pe mal.

Mulinetele potrivite pentru pescuitul la știucă

Mulinetele între 2500 și 3000 – la pescuitul din barca

Mulinete între 3000 și 4000 – la pescuitul de pe mal

Naluci potrivite pentru pescuitul știucii:

• Linguri oscilante

• Voblere floating

• Rotative

• Twistere

• Spinnerbait

DIMENSIUNI LEGALE RETINERE ȘTIUCĂ:

40 cm

PROHIBITIE

http://www.anpa.ro/

PONTURI ȘI CURIOZITĂTI

• Știuca nu are alți prădători în afară de om în lanțul trofic

• Cea mai mare știucă prinsă vreodată: 133 cm, 26.7 kg (Lukas Matejka – Cehia)

• Viteza de deplasare: 13-16 km/h